Sunt nascut in Bucuresti, oras european, devenit cosmopolit, aflat la confluenta Dambovitei cu Prostia, bastion al Hotiei si Mitocaniei, oras plin de parveniti si neaveniti, oras al Mancatorilor De Seminte, fief al Manelistilor si al prozelitilor in ale ticalosiei! Aici bunul simt si educatia nu lipsesc, insa sunt ingenunchiate si reduse la tacere. Un oras murdar si pitoresc, pestrit, unde noul se amesteca urat cu vechiul, unde oamenii tac si supravietuiesc, sau tipa, fura si se imbogatesc, insa unde atat cei care tac, cat si acei care tipa si fura au o imensa dorinta de a parveni. In acest oras, ceva mai civilizat in urma cu cateva decenii, am inceput sa fur la randul meu, cei 7 ani de acasa, de la cativa oameni intelectuali de moda veche, prigoniti ai regimului totalitar trecut, neadaptati haosului totalitar de azi, care s-au incapatanat sa creada in valorile Romaniei interbelice si s-au incapatanat sa ma educe intr-un sistem de valori depasit, deficitar, pagubos, ceea ce mi-a dezvoltat o teribila angoasa referitoare la viata moderna. In cadrul celor 7 ani de acasa am fost influentat in ale politicii de cei cativa ani de gradinita cu nume de autobuz: 154! Aici am invatat primele poezii patriotice si imnuri de slava ale Iubitului Conducator si m-am perfectionat in activitatile patriotice specifice Soimilor Patriei. Aici am iubit prima oara, pe frumoasa blonda Cameluta, ironia sortii facandu-ma sa aflu ulterior ca aceasta a ajuns renumita printre barbatii zonei, amatori si consumatori de dragoste tarifata. Scoala generala cu nume de troleibuz (70) m-a facut mai intelept si a pus bazele a ceea ce ar trebui sa stiu azi, daca nu as fi atins de dementa senila, sau de un dezinteres profund in cele educationalo-scolicesti. Cu chiu cu vai am terminat apoi un liceu care s-ar fi dorit a fi de prestigiu, dar din care nu mai ramasesera decat renumele, cladirea (care mie mi se pare de o frumusete aparte) si cativa profesori deosebiti, carora le multumesc ca m-au suportat si ii rog sa se ierte ca nu m-am putut ridica la nivelul asteptarilor lor. Acest liceu cu nume de voievod al Tarii Romanesti ( Matei Basarab ) a fost cea mai frumoasa perioada a scolarizarii mele, in mare masura obligatorie in acele vremuri. Aceasta perioada coincide cu terminarea copilariei si inceperea vietii de adult.

Marea Revolutie Neocomunista din Decembrie m-a prins si m-a aprins in acel liceu, aflandu-ma terminat in an terminal. Printre drame personale, iubiri patimase mai mult sau mai putin impartasite, printre rangi de miner si bastoane de scutieri, succese efemere, servicii grele si tembele, viata mea s-a scurs cu o repeziciune uimitoare, facandu-ma sa inteleg cat de insignifianta poate fii fiinta umana raportata la scala universului, sau chiar la scala planetara. Imi aduc aminte ca am trecut candva printr-o facultate, unde chiar am zabovit mai mult decat era normal, dar nu-mi aduc aminte profilul, locatia si rostul ei. Ma uit acum la mine si realizez ca detin ceva rude ciudate, niste facturi de utilitati umflate, o bucata fiica, ba chiar am si o nevasta ( pe care o mai si observ din cand in cand zacand pe canapeaua veche din sufragerie ) si o masina expirata fizic si moral. Nu stiu exact cand am achizitionat aceste bunuri personale si la ce-mi folosesc, nu stiu prea bine nici cine sunt eu si mai ales ce vreau, dar deodata realizez ca trebuie sa urlu, sa tip, sa ma zbat, sa ma razbun pe anii irositi, sa ma razbun pe pasivitatea mea, a parintilor mei, a prietenilor, a cunoscutilor si necunoscutilor in fata sistemului in care traim, un sistem absurd, corupt, inuman, ipocrit! Doresc sa ma razbun pe imbecilitatea semenilor si pe lasitatea tuturor. Realizez ca sunt ratat, un inadaptat, un complexat, posibil schizofrenic cu accese paranoide. Simt nevoia de a acuza, de a analiza, de a ma explica, de a afla, de a discuta, de a ma face auzit, de a auzi pe altii, de a gasi solutii. Acesta este rostul acestui blog! Veti vedea ca discutia naste adevarul, veti vedea ca adevarul trebuie rostit, aparat, indreptat, veti vedea ce inseamna puterea cuvantului!

Pe curand, pe totdeauna!

Author