Sotia mea s-a intalnit astazi in parc cu o mamica ce lucreaza la o sectie de politie din Bucuresti, la serviciul Evidenta Populatiei. Aceasta venise in parc impreuna cu copilul ei, o fetita foarte draguta.

Dupa ce copiii lor au inceput sa se joace impreuna, ca deobicei si parintii ajung sa intre in vorba. Din vorba in vorba, mamica respectiva i-a spus sotiei mele ca ea sta mereu cu ochii numai pe copil si a atentionat-o sa fie foarte vigilenta, pentru ca exista multe grupari infractionale care pandesc parintii si cand acestia nu sunt atenti la copiii lor, le fura copiii! Se pare ca in cel mai bun caz copiii sunt dusi la cersit in tarile europene, insa de cele mai multe ori acesti copii ajung sa fie vanduti pentru transplanturi de organe!

Este adevarat ca de celeĀ  mai multe ori acestia fura copiii de la bunici, caci este mai putin riscant decat sa fure de la un parinte in putere, dar sunt numeroase cazuri in care copiii au fost furati si de langa tatici!

Gruparile infractionale actioneaza in special in parcuri, in supermarketuri, in mall-uri, unde pot zabovi si supraveghea victimele fara a da de banuit cuiva. Politia stie, dar nu da numarul real al victimelor, zice-se pentru a nu crea panica. Eu nu inteleg de ce nu trebuie sa avertizezi populatia in fata acestui pericol! Poate doar daca esti politist care vrei sa nu-ti pierzi scaunul, doresti sa ascunzi numarul real de cazuri de rapiri nerezolvate!

Dupa spusele acelei mamici, recent a fost furat un copil intr-un mall, iar camerele video si cercetarile ulterioare ar fi surprins modul de operare al hotilor. Copilul furat a fost dus intr-o toaleta, tuns rapid, schimbat de hainutele lui, i s-a pus o sapca pe cap si ochelari de soare si a fost scos din mall prin parcarea subterana, in timp ce difuzoarele anuntau pierderea copilului si semnalmentele acestuia. Infractorii se pare ca au fost un cuplu, barbat si femeie, dar acestia nu au fost nici prinsi si nici identificati macar. Politia este total neputincioasa in fata acestui fenomen, desi se fac mari eforturi pentru a stavili acest val de rapiri. Politiile statelor europene colaboreaza intens pentru prinderea si pedepsirea acestor criminali, insa deocamdata nu s-au inregistrat rezultate notabile!

Se pare ca in Bulgaria cazurile de rapiri de copii sunt si mai numeroase si mai bine puse la punct. Un alt caz, cu final “fericit” ar fi, dupa spusele aceleiasi doamne, acela petrecut in Bulgaria, cand un copil ( baietel ) lasat singur pentru cateva minute, a fost furat dintr-o benzinarie, din masina parintilor, iar dupa trei zile a fost gasit in viata, taiat si abandonat in aceeasi zona in care a avut loc rapirea. La controlul medical s-a constatat ca baietelului ii lipseau jumatate de plaman, jumatate de ficat si un rinichi! Faptul ca acel copil a fost gasit in zona din care a fost rapit, da de banuit politistilor ca operatia de extragere a organelor copilului ar fi fost facuta foarte aproape de locul rapirii, dar nici in acest caz nu s-a putut afla mai mult.

Initial m-am intrebat de ce a fost lasat acel copil in viata, caci ar fi putut sa recolteze mai multe organe si sa omoare copilul, riscand mai putin sa fie prinsi. Din acest motiv devenisem sceptic in fata acestei istorisiri. Apoi m-am gandit ca pedeapsa ar fi mai mica pentru mutilare, decat pentru un omor, asa ca s-ar justifica teoretic un astfel de gest.

Am inceput sa scriu acest articol pentru ca in ultimul timp mi s-a intamplat des sa aud astfel de povestiri, in special de la bunicii din parc, insa sincer sa fiu nu le dadeam crezare.

Acum doi ani sotia mea a vazut o tentativa de rapire de copil, la Piata Muncii (Bucuresti). O mamica tipa disperata ca un individ i-a smuls copilul din mana si a fugit cu el. Din fericire, un taximetrist a fugit dupa rapitor si acesta a fost prins, batut zdravan si dus la politie.

Acum o saptamana, in parcul Kiseleff din Bucuresti, o bunica imi povestea speriata ca disparuse un copil cu cateva zile in urma, iar altul chiar de langa casa ei de langa parcul Moghioros, din Drumul Taberei (Bucuresti).

Pentru acest motiv am vrut sa va avertizez sa fiti vigilenti, sa va paziti copiii si nepotii. Poate ca multe din cele ce se aud sunt simple povesti, insa macar acea femeie de la Evidenta Populatiei parea ca stie ce vorbeste.

Asadar, mare atentie!

Author

UPDATE 31.07.2015:

CONCLUZIE: Povestea descrisa in acest articol s-a dovedit a nu avea niciun fundament real. Daca aveti timpul si dispozitia necesare, va invit sa urmariti comentariile lasate aici de-a lungul vremii ( in special ce am scris eu, caci am consumat importante resurse pentru a afla adevarul ). Acest articol are vreo 5 ani. Veti vedea ca aceste temeri au fost importate in special din presa din Italia, SUA, sau din tarile din America Latina.
Pe de alta parte, autoritatile tind sa musamalizeze eventualele cazuri scapate de sub control, mai ales pe cele cu un puternic impact emotional. Aceasta pentru ca multi politicieni si functionari publici evita sa-si recunoasca incompetenta sau neputinta, de frica pierderii functiilor, ori macar de frica pierderii credibilitatii.
Nu am sters acest articol pentru ca subiectul a fost de mare interes, iar polemica iscata a dus la aflarea adevarului. Periodic reincep dispute pe acest subiect, iar cine citeste comentariile va intelege cum sta treaba. Cred totodata ca niciodata nu suntem suficient de atenti la ce se intampla in jurul nostru vis a vis de copiii nostri. Drept dovada stau tot felul de accidente, cum a fost si cazul copilului ucis de caini. Dealtfel, am vazut recent un experiment social facut de un tanar american, experiment prin care tanarul le-a demonstrat parintilor dintr-un parc ca, in cateva secunde, i-a convins pe copiii lor sa-l urmeze fara teama si chiar cu bucurie. N-a avut niciun esec, toti copiii s-au lasat ademeniti de acel tanar, complet strain pentru ei. Momeala a fost un catelus, dar asta conteaza mai putin. Parintii au fost de-a dreptul socati, pentru ca toti sustineau ca si-au educat copiii sa nu plece si chiar sa nu vorbeasca cu persoane necunoscute.
Iata de ce nu sterg acest articol, caci consider ca are un rol educativ, un rol pozitiv. Acest articol s-a dorit a fi o avertizare, nu o manipulare si nu un generator de panica, ori de mari angoase. Autorul a dat poate dovada de naivitate, dar a fost bine intentionat, drept dovada stand chiar comentariile de mai jos, plus cercetarile intreprinse de mine doar pentru aflarea adevarului. Nu stiu cati oameni au mai investigat acest subiect, dar va asigur ca sunt unul dintre putinii oameni care au facut aceste cercetari in mod profesional. Imi reprosez doar ca nu am facut acest lucru inainte de a publica acest articol. Totusi, doar comentariile dv contradictorii m-au facut sa caut aflarea adevarului.
Va asigur ca nu am fost si nu sunt victima unei conspiratii si nu am fost obligat de nimeni sa scriu ceva impotriva propriei constiinte.
De asemenea, va asigur ca nu am urmarit si nu urmaresc sa obtin avantaje materiale si nici notorietate de pe urma acestui articol. Blogul acesta este doar un hobby personal, nicidecum un mijloc de subzistenta.
Pentru cei care se indoiesc de concluzia mea, le sugerez sa discute cu un medic legist in care au incredere si vor afla ca nimeni nu a vazut si nici macar nu a auzit de vreo astfel de grozavie in Romania.
Acesta va fi ultimul comentariu referitor la acest articol.
Va multumesc pentru intelegere!

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

153 Responses to “Atentie parinti, se fura copii!”

  1. Elena92 Says:

    Buna..Am 23 de ani si intr-o dimineata,in urma cu 12 ani,pe cand mergeam la bunici care locuiau la 5-6 km de comuna in care stateam,impreuna cu fratele meu(care este mai mare ca mine cu 7 ani) a oprit langa noi o masina neagra cu 5 barbosi imbracati in negru si ne-a intrebat unde mergem,insistand sa ne urcam in masina ca ne duc ei.Tin minte bine ca cel care statea in fata a coborat si ia spus fratelui meu sa urce in locul lui si sa ma tina pe brate ca el merge in spate.Am plecat repede de acolo si ei tot dupa noi,dar am avut noroc ca eram aproape de sat si ne-am oprit la prima casa,spunandu-le ca acolo locuim.Vreau sa mentionez ca s-a intamplat intre 2 comune de langa Barlad..iar acolo unde stateau bunici au mai fost cazuri cand eram mama copila..va spun sincer ca ceea ce am scris mi s-a intamplat.

  2. Author Says:

    Doamna Crisstyn, va asigur, sub cuvant de onoare, ca am intreprins acele cercetari despre care vorbeam. Am luat-o ca pe o provocare si am vrut sa stiu adevarul, intai pentru mine, apoi pentru ceilalti. Puteti sta linistita, inca nu exista astfel de grozavii si sper sa nu existe vreodata! Credeti-ma ca nu va spun doar vorbe goale si nici nu mi-e prea usor sa recunosc ca am relatat cu naivitate tampeniile debitate de altii. Mie unul nu-mi este usor sa-mi pun cenusa in cap, dar o fac pentru ca am pretentia de a fi un om corect si pentru ca vreau sa le spun oamenilor ca nu au motive reale de a se inspaimanta pe aceasta tema. Sper astfel ca temerile oamenilor sa se stinga inca din fasa, ceea ce se pare ca functioneaza, avand in vedere comentariul dv, motiv pentru care va multumesc!
    Referitor la faptul ca nu am sters acest articol, iata ca acum am certitudinea ca nu am gresit. Zvonuri referitoare la rapiri de copii au existat si inainte de a scrie eu acest articol, dar si dupa. Cu siguranta vor mai fi astfel de zvonuri si in viitor, caci observ o ciclicitate de 5-6 luni in revenirea acestor temeri, cand subiectul atins de mine redevine ” fierbinte “. Mai devreme sau mai tarziu oamenii ajung si la acest articol si au posibilitatea sa afle adevarul de la unul dintre putinii oameni care au cercetat aceste zvonuri. Imi reprosez faptul ca n-am cercetat inainte de a scrie acest articol. Din pacate nu sunt perfect.
    Sigur, am fost acuzat ca nu sterg acest articol pentru ca vreau publicitate pe spatele angoaselor bietilor parinti, dar aceasta este o afirmatie stupida si chiar malitioasa, intai pentru ca nu castig nimic cu acest blog, deci numarul de cititori nu conteaza, iar pseudonimul sub care semnez este cat se poate de comun si nu-mi poate aduce vreun avantaj politic, economic sau social. Dealtfel, daca as urmari sa fac bani din “blogareala”, mi-ar fi mult mai usor sa scriu mai mult, ceea ce nu se intampla.
    Astazi am luat hotararea de a suspenda posibilitatea de a lasa comentarii pe tema acestui subiect, iar ultimul meu comentariu va fi repostat si sper ca va ramane de referinta pentru cine citeste acest articol.

  3. Author Says:

    CONCLUZIE: Povestea descrisa in acest articol s-a dovedit a nu avea niciun fundament real. Daca aveti timpul si dispozitia necesare, va invit sa urmariti comentariile lasate aici de-a lungul vremii ( in special ce am scris eu, caci am consumat importante resurse pentru a afla adevarul ). Acest articol are vreo 5 ani. Veti vedea ca aceste temeri au fost importate in special din presa din Italia, SUA, sau din tarile din America Latina.
    Pe de alta parte, autoritatile tind sa musamalizeze eventualele cazuri scapate de sub control, mai ales pe cele cu un puternic impact emotional. Aceasta pentru ca multi politicieni si functionari publici evita sa-si recunoasca incompetenta sau neputinta, de frica pierderii functiilor, ori macar de frica pierderii credibilitatii.
    Nu am sters acest articol pentru ca subiectul a fost de mare interes, iar polemica iscata a dus la aflarea adevarului. Periodic reincep dispute pe acest subiect, iar cine citeste comentariile va intelege cum sta treaba. Cred totodata ca niciodata nu suntem suficient de atenti la ce se intampla in jurul nostru vis a vis de copiii nostri. Drept dovada stau tot felul de accidente, cum a fost si cazul copilului ucis de caini. Dealtfel, am vazut recent un experiment social facut de un tanar american, experiment prin care tanarul le-a demonstrat parintilor dintr-un parc ca, in cateva secunde, i-a convins pe copiii lor sa-l urmeze fara teama si chiar cu bucurie. N-a avut niciun esec, toti copiii s-au lasat ademeniti de acel tanar, complet strain pentru ei. Momeala a fost un catelus, dar asta conteaza mai putin. Parintii au fost de-a dreptul socati, pentru ca toti sustineau ca si-au educat copiii sa nu plece si chiar sa nu vorbeasca cu persoane necunoscute.
    Iata de ce nu sterg acest articol, caci consider ca are un rol educativ, un rol pozitiv. Acest articol s-a dorit a fi o avertizare, nu o manipulare si nu un generator de panica, ori de mari angoase. Autorul a dat poate dovada de naivitate, dar a fost bine intentionat, drept dovada stand chiar aceste comentarii, plus cercetarile intreprinse de mine doar pentru aflarea adevarului. Nu stiu cati oameni au mai investigat acest subiect, dar va asigur ca sunt unul dintre putinii oameni care au facut aceste cercetari in mod profesional.
    Va asigur ca nu am fost si nu sunt victima unei conspiratii si nu am fost obligat de nimeni sa scriu ceva impotriva propriei constiinte.
    De asemenea, va asigur ca nu am urmarit si nu urmaresc sa obtin avantaje materiale si nici notorietate de pe urma acestui articol. Blogul acesta este doar un hobby personal, nicidecum un mijloc de subzistenta.
    Pentru cei care se indoiesc de concluzia mea, le sugerez sa discute cu un medic legist in care au incredere si vor afla ca nimeni nu a vazut si nici macar nu a auzit de vreo astfel de grozavie in Romania.
    Acesta va fi ultimul comentariu referitor la acest articol.
    Va multumesc pentru intelegere!