28
Feb

Pentru unii este foarte usor sa faca bani multi, mai ales cand sunt interfata altor oameni ale caror interese le reprezinta.  In aceasta situatie s-a aflat si domnul Patriciu, fiind omul potrivit, cu tupeul potrivit si probabil gradul potrivit, la locul potrivit. Cine l-a potrivit e o alta chestiune!

Este domnul Patriciu un om imoral?  Da, dar o duce foarte bine, si pentru multi doar acest lucru conteaza. In plus, avand foarte multi bani, are de unde pierde.

Dupa ce a “vandut” zacamintele petroliere ale Romaniei, oamenilor din spatele sau, tepuind si statul roman cu sume exorbitante, domnul D. Patriciu si-a pus  deoparte bucata lui de cascaval si s-a retras o vreme sa cugete in liniste la noi si prospere afaceri. Oricum, banii pe care-i are i-ar fi suficienti pentru cateva vieti pline de desfrau, daca asta ar dori.  Asa ca, are de unde si-si poata permite sa si piarda multi bani, la fel de repede cum i-a si castigat. In fond, e de apreciat ca nu-i joaca la cazinou.

Dupa ce ani de zile a finantat din umbra partide politice pentru a nu avea probleme cu autoritatile, domnul D. Patriciu a iesit la lumina si a inceput a se juca pe micul ecran prin aparitii  repetate, impunatoare si opulente, devenit in ochii mass-media un guru al finantelor. Ca atare, ani intregi a fost pupat in fund de toate televiziunile imbecile, cu scopul nobil de a  impartasi romanilor pe micul ecran informatii valoroase despre lume si viata si despre secretele succesului in capitalismul mioritic.

Referitor la acest aspect, am spus mereu ca domnul Patriciu are doar mai multe informatii, decat cunostinte economice, domnia sa fiind in fond un oportunist! Prin urmare, eu unul nu stiu ce invataminte valoroase as putea asimila de la domnul Patriciu, atat timp cat nu mai exista de vanzare un alt Rompetrol.

Bine, voi poate imi veti spune ca orice as zice, domnul Patriciu este un smecher, iar eu un nobody. Asa este, dar va jur ca ma simt inca foarte bine in pielea mea, chiar daca astazi m-a durut un pic rinichiul stang. Nu as schimba nicio clipa locul meu cu cel al miliardarului mioritic, chiar daca recunosc ca nu mi-ar prinde rau niste bani. Nu banii sunt toul insa! Dar sa revin!

Din lipsa de activitate, din orgoliu si din faptul ca probabil i s-a suit succesul la cap, domnul Patriciu a inceput cateva afaceri.  Una dintre ele a fost infiintarea companiei aeriene Eurojet, care chiar ar fi putut sa scoata profit, daca domnul Patriciu ar fi stiut sa-si pastreze langa el oamenii capabili pe care i-a avut initial la aceasta companie. In schimb, domnul Patriciu a mizat pe competenta directorului financiar, domnul Eduard Rosianu, in fapt un personaj arivist, fara scrupule si total incompetent. Astfel, oamenii cheie au fost inlaturati de catre acest personaj sinistru , care le-a acaparat functiile si remuneratiile de rigoare, fapt ce a dus inevitabil la falimentarea companiei Eurojet. In ultima perioada, compania a avut cerere doar pentru curse discrete ale bogatilor tarii cu amantele lor. In primii ani de activitate compania Eurojet a avut pierderi de 500.000 – 600.000 de dolari  pe an. Cand sfarsitul a devenit clar, domnul Patriciu a incredintat  afacerea ” londonezilor ” de la AVOLUS, de fapt niste intermediari KGB-isti profitori,  care “s-au chinuit” o vreme sa puna compania pe picioare, dar cu acelasi personaj incompetent ca director financiar. Ulterior, domnul Patriciu i-a indepartat si pe acestia de la Eurojet si a incredintat compania spre a fi condusa de fiica sa cea mare, Ana. Stupoare insa: acelasi domn incompetent Eduard Rosianu a ramas omul de incredere al companiei, chiar daca intre timp pierderile anuale ale companiei Eurojet au ajuns la peste 1 milion si jumatate de dolari. Deh, asa e cand nu te pricepi sa faci nimic, ajungi bataia de joc a tuturor nenorocitilor. Nu stim cat a pierdut in total domnul Patriciu din aceasta joaca si cert este ca prea putini oameni stiu exact, caci domnul Patriciu isi ascunde cu dibacie insuccesele financiare.

Ceea ce stim este ca, in acest moment, domnul D.Patriciu are in desfasurare o noua afacere anuntata de mass-media cu surle si trambite. Este vorba de deja celebrele magazine ( alimentare si nu numai ) MIC.RO, aparute ( in special in Bucuresti ) ca ciupercile dupa ploaie.
Personal nu am auzit critici in presa legate de acest subiect, desi eu consider aceasta afacere fiind sortita esecului. Probabil ca nu sunt multi jurnalisti care au curaj sa critice initiativele miliardarului roman. Oricum, ce-i drept se vede ca afacerea nu este facuta dupa ureche. Probabil domnul Patriciu a investit multi bani in studiul si demararea ei.  Numele scurt si atragator, sigla frumos ( si simbolic daca vreti ) colorata, magazine mici si cochete, autocaravane noi ce isi etaleaza marfa variata la orice colt de strada, afacerea ar fi avut sorti de izbanda! In fapt, domnul Patriciu reinvie boutique-urile anilor ’90 intr-o varianta moderna, civilizata. Daca incepea aceasta afacere in Franta de exemplu, sunt convins ca Domnul Patriciu ar fi avut mare succes!

Ceea ce este foarte important la romani, iar domnul Patriciu ignora, sunt preturile si chiar calitatea marfurilor, caci romanul a devenit pretentios! ( Se pare ca domnul Patriciu a fost influentat de unul dintre capii acestei afaceri, domnul Eric Kiss, ofiterul israelian cu dubla cetatenie, facut mare tot de Rompetrol. Acesta s-a inspirat la randul sau de vremurile copilariei sale, cand comertul marunt evreiesc din orasele romanesti era in floare ( anii ’50), si in ziua de salariu fiecare sarac mergea sa-si plateasca datoriile la pravalia evreului de cartier ).

Am intrat de curiozitate in cateva astfel de magazine si am fost dezamagit de calitatea multor produse. Preturile sunt semnificativ mai mari decat la magazinele gen Mega-Image, total neatractive pentru romanul de rand, iar pregatirea si mentalitatea personalului lasa mult de dorit. Si ce pretentii sa mai aiba domnul Patriciu de la personalul sau?  Daca la inceput personalul a fost angajart pe criterii stricte si scolit cu un curs ( training ) de doua saptamani la sediul central al lantului de magazine MIC. RO, de la Cubic Center-Pipera, in scurt timp personalul s-a imputinat dramatic! Au ramas angajati vanzatori doar oamenii cu adevarat disperati! Aceasta pentru ca, conditiile de munca si remuneratia aminteau de sclavagismul din feudalismul timpuriu.  Astfel, daca pe contractul de angajare se stipula un timp de lucru de 8 ore pe zi, cu un salariu de 1.000 de lei lunar + o ipotetica prima de 3oo de lei pentru  “amabilitate”, in realitate angajatii sunt siliti sa munceasca pentru aceiasi bani 16-20 de ore pe zi, mai concret de la 7:00 – 7:30 a.m. pana pe la orele 2:00-3:00 a.m. ale zilei urmatoare! Nu numai ca orele suplimentare nu se platesc niciodata, dar sunt gasite tot felul de tertipuri pentru a nu se plati nici macar salariul de baza de 1.000 de lei. In final, angajatul este  realmente furat la orele de munca, fiind remunerat in medie cu 900 de lei lunar. Mai mult decat atat, compania MIC.RO a reziliat unilateral contractul cu firma care se ocupa cu salubrizarea magazinelor in vederea inceperii activitatii si si-a obligat angajatii proprii sa faca smotru, fara a-i rasplati in vreun fel. Vedeti voi, dragii mei, tocmai acesti patroni nemernici se plang ca nu pot deveni rentabili din cauza faptului ca angajatii au prea multe drepturi! De acum incolo abuzurile patronatului se vor inmulti, odata cu modificarea Codului Muncii.

Revenind, ce aduce acest nou concept MIC.RO?  Doar comoditate pentru client! Dar eu va amintesc ca toate boutique-urile bucurestene de pe la colturile blocurilor au falimentat odata cu aparitia supermarket-urilor, a hipermarket-urilor si a mall-urilor! Azi sunt vremuri de criza mai abitir decat in anii care au facut ca aceste magazinase sa dispara, deci romanul este mult mai chibzuit financiar. Cand vrea lux, romanul merge la mall! Cand vrea ieftin, romanul merge la hipermarket, ori la piata, cand e comod, romanul merge in colt la Mega Image, unde gaseste orice produs de calitate, la preturi destul de rezonabile. Nu mi-e clar carui segment de piata se adreseaza domnul Patriciu. Cred domnul Patriciu si oamenii lui de la marketing ca pensionarii vor cumpara mai scump de la MIC.RO doar pentru ca le este mai la indemana? Crede domnul Patriciu ca somerii si in general oamenii de rand se vor buluci la usa acestor magazine? Posibil sa creada asta, din entuziasm si sfatuit prost de apropiatii lui care cauta orice mijloc de a-l tapa de bani pe miliardar! Eu insa cred ca se insala, cu atat mai mult cu cat nu a stiut niciodata ce inseamna saracia si cum gandeste saracul. Acesti oameni vor merge unde este mai ieftin! Vor cumpara paine poate, desi eu unul nu am gasit la ei. Vor cumpara poate o lamaie cand sunt raciti, ori cine stie ce fleac de maxima necesitate omului in acel moment. Nu cumparaturi mari, nimic de baza, nu volum! Probabil ca domnul Patriciu a crezut ca va avea si preturi bune si este posibil sa fi dat piept cu monopolul preturilor hipermarket-urilor, iar acest monopol il va birui, ca si pe predecesorii sai mai mici, buticarii.

Mai trebuie sa stie domnul Patriciu ca romanul de rand nu-l iubeste si acest lucru conteaza! Romanul il va sabota, atat timp cat nu vine cu o oferta mai buna decat a altora. Se anunta ca din luna martie, MIC. RO va vinde pe datorie. Asta ar fi un avantaj, dar cred ca romanul va veni doar pentru tepe. Dealtfel n-am mai auzit nimic in ultimul timp despre acesta politica si este posibil ca domnul Patriciu sa se fi razgandit sa mai vanda pe datorie, lucru intelept dealtfel. Un alt avantaj ar fi daca programul acestor magazine ar fi non-stop, dar aceasta necesita cheltuieli suplimentare.

In conditiile actuale, clientii domnului Patriciu sunt in special persoanele comode, generoase si cu dare de mana. Adica un target foarte limitat pentru o astfel de afacere!

In timp, magazinele se vor imputina, rezistand doar cele din zonele Dorobanti, Decebal si din alte zone “favorizate” din tara, in care locuiesc oameni pentru care banii nu conteaza asa de mult. Sa nu uitam insa, ca mai ales acesti clienti  sunt pretentiosi si pana acum MIC. RO nu impresioneaza prin calitate!

Sunt de parere ca singura alternativa viabila a acestui lant de magazine, ar fi o franciza cu alte lanturi mari de magazine din occident, care pot sa suporte o concurenta acerba. Altfel, aceasta afacere este sortita esecului. Dar poate ca domnul Patriciu doreste doar sa vanda o afacere “la cheie”! Ramane de vazut, dar n-as crede asta, pentru ca domnul Patriciu a carat dupa el toata echipa manageriala de la Rompetrol, oameni multi si inutili astazi, platiti cu sume foarte mari. Ca numar, acesti directori si directorasi aproape ca egaleaza numarul vanzatorilor din lantul de magazine MIC.RO! Parerea mea este ca aceasta este modalitatea aleasa de domnul Patriciu pentru a-i mitui, pentru ca ei sa nu divulge secrete din tenebroasa afacere Rompetrol! In plus, spera ca o parte dintre acestia oameni vor putea fi folositi la compania domnului Dinu Patriciu, MAREXIN ( inregistrata in Olanda, cu sedii in Geneva, Londra si Amsterdam ), firma menita sa stoarca zacamintele petroliere din Marea Neagra. Aceasta oportunitate i-a fost inlesnita domnului Patriciu de catre marioneta Tariceanu, dupa cum bine stiti! Dar vom mai vorbi despre aceasta afacere la timpul potrivit.

Pana atunci, astept cu interes noile nazbatii ale domnului D. Patriciu, acest mare guru al finantelor romanesti si mondiale!

Author

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply