Tag-Archive for » Razvan Lucescu «

L-am iubit mult pe Gheorghe Hagi, la fel ca toti romanii. Si el ne-a iubit pe noi, caci cred ca este sincer in sentimentele lui de dragoste pentru tara sa. Hagi ne-a adus multe momente de fericire, atunci cand poate pentru multi fericirea parea a fi o utopie. Nu de putine ori el ne-a facut sa ne simtim mandri ca suntem romani. De aceea, il vom iubi mereu pe Hagi, si va straluci vesnic in vitrina istoriei valorilor romanesti.

Gheorghe Hagi fost un jucator de fotbal genial si un ambasador al sportului romanesc in lume. Pentru copiii romani el a devenit un exemplu, a devenit dovada vie ca dintr-un copil sarac,  dar cu dragoste pentru sport, cu talent si cu multa munca, un om se poate realiza in viata. Din punct de vedere material are mai mult decat si-a dorit vreodata, mai mult decat a sperat vreodata sa aiba. Merita cu prisosinta toata gloria si tot ce a obtinut din munca sa de fotbalist, si ma bucur ca finalul carierii a fost unul fericit pentru el.

Spre finalul carierei de fotbalist, orgoliul sau ranit de leu batran il facuse sa devina irascibil si violent pe teren, astfel ca el rar mai apuca in teren finalurile meciurilor, fiind eliminat, ori schimbat. Imi amintesc cum asteptam cu groaza reprizele secunde, intrebandu-ma in ce minut va lua Hagi cartonasul rosu si cat va trebui sa joace echipa lui cu handicapul unui jucator in minus. Atunci mi-am pus problema prima data, daca Hagi este un om intelient sau nu. Dupa scandalul in care s-a implicat prosteste mai tarziu, mi-am dat seama ca nu este un om foarte inteligent, dar in ciuda acestei mici dezamagiri, l-am iubit la fel de mult pe marele nostru sportiv.

Anii au trecut si Gheorghe Hagi a devenit antrenor.  A facut acest pas din dragoste pentru fotbal, din dorinta de a fi mereu pe teren, aproape de marea lui realizare si marea lui dragoste: fotbalul! El stie fotbal si poate nimic altceva! A devenit astfel un antrenor cu o inima mare, dar cu mai putina experienta si poate cu mai putin talent.

Personal consider ca Hagi nu este un antrenor bun. Probabil ca mai poate evolua ca antrenor, fara discutie, caci oamenii sunt perfectibili, insa el  vrea sa obtina totul ACUM, sau chiar IERI, daca s-ar putea, ceea ce nu este deloc posibil.

Fiind un nume de legenda a primit multe contracte, dar a avut putine realizari ca antrenor. Cu toate acestea, sunt convins ca nu salariul primeaza in trierea ofertelor, caci Gheorghe Hagi alege cu inima in primul rand.

In special, din dragoste, a primit sa antreneze si echipa turca Galatasaray si v-as ruga sa va aduceti aminte ca la preluarea echipei, nici un alt antrenor mare nu a avut curajul sa-si riste cariera. Sezonul era deja compromis, echipa nu juca nimic, jucatorii erau dezbinati, banii erau departe de ce avea odata clubul etc. Erau probleme multe la Galatasaray, dar mai ales mari! Presa vuia atunci ca e sinucidere curata pentru orice antrenor care va prelua echipa. Hagi nu a ezitat si a facut acest pas, acolo unde nume mari au ezitat. Pentru aceasta eu il admir!

Rezultatele insa n-au aparut, si Galatasaray a pierdut orice motivatie, orice obiectiv in acest sezon. Hagi a inceput sa fie tot mai contestat de fanaticii suporteri turci si poate chiar si de conducerea clubului. Cu toate acestea, el nu este inca demis, probabil nefiind bani pentru o solutie mai buna, si poate nici momentul nu ar fi cel potrivit pentru o schimbare. Pana la finalul sezonului nu cred ca ar fi cazul ca Galata sa-si schimbe iar antrenorul, pentru ca nu mai exista niciun obiectiv, nicio miza pentru echipa.

Dupa insuccesul cu Gaziantespor, soldat cu eliminarea Galatei din cupa Turciei, Gheorghe Hagi a fost foarte criticat, dar o  lectie importanta de viata a primit-o de la ” prietenul ” lui, antrenorul  Mircea Lucescu. Acesta a aparut imediat in mass-media cu o critica la adresa lui Hagi, precum ca a schimbat prea multi jucatori in plin sezon. Insasi critica este o idiotenie! Cum sa nu schimbe daca echipa nu joaca nimic, daca jucatorii aveau un randament scazut? Cum sa nu schimbe jucatori, cand o aparte dintre ei se revoltasera impotriva antrenorului? In loc sa-l apere pe Hagi, Lucescu l-a criticat, ceea cea eu as numi: “miseleasca lovitura de cutit  data fratelui, pe la spate”! De ce a facut acest gest Lucescu, cand putea macar sa taca, daca nu sa-l incurajeze? Vroia el sa-i ia locul lui Hagi la Galatasaray? Nicidecum! Stia ca situatia este exploziva la Galatasaray si ca Hagi se afla pe picior de plecare si a dorit sa-si promoveze odrasla, recomandandu-l chiar ca posibil antrenor pe  Razvan Lucescu.

Frumos caracter mai are si Lucescu asta! Oare trebuie sa fii lichea pentru a ajunge departe? Se pare ca da! Asta trebuie sa invete Gheorghe Hagi: sa fie lichea! Sa nu aiba prieteni, Dumnezeu, scrupule! Poate asa se va intoarce norocul de partea sa si Hagi va avea parte de afirmarea pe care si-o doreste si ca antrenor.

Cu toate acestea, l-as sfatui pe Hagi sa se retraga din antrenorat. Numele si imaginea pe care le are de aparat, sunt mult mai importante decat ceea ce ar putea deveni domnul  Gheorghe Hagi ca antrenor.

Author

Despre fotbal vorbim acum! Nu va temeti!

Ne-au batut la Timisoara cu scorul de 2 la 0 si noi am retrait aceleasi binecunoscute momente de neputinta, de dezamagire si dezgust.

Cu toate ca acum cateva zile am criticat comentariul lui Razvan Lucescu referitor la infrangerea Unirii Urziceni, de data aceasta o sa-l laud, impotriva curentului de opinie total defavorabil lui!

Oameni buni, a fost un joc amical! Ce rost are jocul amical? Se ruleaza jucatori noi, acestia invata sa se simta intre ei, sa se gaseasca; se incearca fel de fel de variante, se trag concluzii, se fac analize si daca cineva a confirmat, este gasit un loc pentru el la echipa mare! Se incearca noi scheme, variante de aparare,  de atac. Apoi, in meciurile oficiale dai ce este mai bun!

Ne-am bucurat cand am batut echipa Germaniei! Nu am inteles niciodata de ce. Era un meci de pregatire, amical! Cand sa incerci, daca nu atunci? Chiar si jucatorii joaca relaxat, incearca lovituri, tehnici…nu se conecteaza la tensiunea jocului. In plus, cauta sa confirme, se emotioneaza, gresesc, nu se gasesc intre ei, nu se inteleg intre ei, nu au jocuri in picioare etc.

Oricand am juca oficial cu echipa Germaniei, nemtii ne-ar zdrobi! Nu va mai lamentati atat de jocurile amicale! Si noi am strivi Israelul oricand intr-un meci oficial. E posibil totusi sa mai si pierdem, ca nu suntem o echipa foarte mare si avem multe lipsuri pe care nu le mai reiau, dar am pierde foarte rar cu aceste echipe mici. Suntem totusi peste Malta, Israel, Moldova, Feroe etc!

Nu putem sa fim campioni, dar ne putem oricand ridica cu pretentii pentru un loc in primele 30 de echipe ale lumii. E mult, e putin? Atat putem! Sa fim realisti!

Astfel, eu il felicit pe Razvan Lucescu pentru ca incearca sa gaseasca solutii, pentru ca are curaj sa promoveze tinerii, pentru ca daca e sa cada, o sa cada pentru greselile pe care le-a facut el, nu pentru greselile pe care i le-ar fi impus altii!  L-ati pus acolo pentru ca a dovedit deja ca este capabil. Lasati-l sa faca ce crede el ca trebuie facut! Microbul Becali v-a lovit pe toti? Vreti o marioneta, sau un antrenor?! Razvan Lucescu e un antrenor. Poate nu cel mai bun, dar e antrenor! Problema e ca jucatorii nu sunt jucatori profesionisti si nu sunt nici prea talentati. Blamati-ma, dar eu cred ca gresiti!

Si mai lasati-l dracului pe Mutu! Nu-l mai regretati atat! Strica autoritatea antrenorului, strica disciplina echipei ! Un golan cu tupeu! Un nesimtit! Un cretin! Un terminat!

Author.

Joi, 25 februarie 2010 se dorea a fi o zi memorabila pentru fotbalul din Romania. Peste 20.000 de spectatori au umplut stadionul din Ghencea, pentru a urmari meciul din mansa retur a 16-zecimilor Europa League, FC Unirea Urziceni – FC Liverpool. Alte milioane de telespectatori romani asteptau cu sufletul la gura sa se intample o minune, astfel incat necunoscuta si modesta noastra campioana sa reuseasca sa invinga colosul englez FC Liverpool.

Golul romanilor din Urziceni a venit in minutul 19, fiind marcat cu capul de Bruno Fernandes, si toata suflarea romaneasca se pregatea de sarbatoare.

In minutul 26, Galamaz s-a accidentat dupa un contact cu Gerrard si a trebuit sa paraseasca terenul, fiind inlocuit de Mehmedovic.

Acestea au fost momentele de glorie ale romanilor, apoi lucrurile au intrat in normal si ceea ce trebuia sa se intample s-a intamplat. In minutul 30, Mascherano aduce egalarea cu un sut de la 30 de metri.

Dupa un scurt pressing al jucatorilor de la Unirea, vine minutul 40, cand Liverpool preia conducerea cu 2 la 1, prin sutul lui Babel, de la 6 metri, dupa o gafa de marcaj al lui Maftei.

Unirea mai are o ocazie notabila in minutul 47, cand Apostol suteaza puternic in plasa laterala.

Vine apoi minutul 57, cand Gerrard stabileste scorul final, printr-un sut din careu: 3 la 1 pentru Liverpool.

Nimic notabil nu se mai intampla pana la sfarsitul partidei. Liverpool opreste motoarele la adapostul acestui scor, Unirea parand impacata cu previzibilul esec.

Bun, am pierdut, era previzibil, era normal. In fond si fotbalul este un sport, unde mereu exista un invingator si un invins. Unirea a dat tot ce a avut mai bun, a dat tot ce a putut, dar nu a fost suficient. Acesta este nivelul lor, acesta este nivelul nostru, al romanilor. Mai mult nu putem, clar!

Ceea ce ma deranjeaza este modul in care a fost laudata echipa Unirea Urziceni. Toate publicatiile romanesti lauda prestatiile Unirii. Interesant este ca in marea lor majoritate, idiotii de ziaristi sportivi au asteptat sa vada reactiile presei britanice referitoare la joc, pentru a putea face la randul lor comentarii in consecinta. Nici unul dintre ziaristi nu a inteles ca laudele englezilor sunt facute din politete. Ce era sa zica ziaristii britanici? “Am batut o echipa slaba, de neica-nimeni din Est”? “Am batut o echipa de mazete, de pacalici, care nu aveau nici macar teren propriu si care credeau ca pot sa invinga un imperiu fotbalistic” ?  Pur si simplu au fost politicosi. Din bun simt, din principiul “lauri invingatorului, onoare invinsului”!

Antrenorul echipei nationale, Razvan Lucescu, care a asistat la meci pana in minutul 85 (oare de ce nu a plecat la sfarsitul meciului, sau in minutul 57, dupa ultimul gol al englezilor), a declarat: “Unirea a întâlnit o echipă foarte puternică şi care a arătat o forţă fotbalistică ieşită din comun. Totuşi, Unirea s-a bătut pentru fiecare minge, iar totul a fost decis de acele două faze fixe din careul lor. Acolo s-a decis calificarea, pentru că s-a văzut valoarea celor de la Liverpool, care au decis totul într-o fracţiune de secundă. Unirea Urziceni iese însă cu fruntea sus din Europa“.

Pana acum am avut o parere buna despre Razvan Lucescu. Dupa aceasta afirmatie, am inteles insa ca antrenorul nationalei Romaniei nu a inteles nimic din ceea ce a vazut. De ce iese cu fruntea sus Unirea Urziceni? Cum putea sa fie mai rau? Ar fi fost rusinos doar daca pierdeam cu 15 la0 ? Ce a reusit Unirea ? In meciul tur nici nu s-a apropiat de poarta englezilor si a pierdut prin noroc doar cu 1 la 0.

Este grav ca antrenorul Lucescu JR nu a inteles ca in acest retur totul a fost jucat in primul rand tactic. Bulumacii din Urziceni s-au aruncat peste englezi ca taurii in corida. Au nimerit un gol! Apoi, pe contaatacuri totul s-a rezolvat cu usurinta de catre pragmaticii englezi. Care este marele merit al Unirii? Ca a incasat inca 3 goluri pe teren propriu? Ca a reusit un gol “de onoare” ? Scorul general de 4 la 1 pentru Liverpool ne da dreptul sa ne mandrim cu ceva? Am fost dominati valoric, tactic, tehnic, fizic si mental de la un capat la altul al celor doua intalniri! Treziti-va! Voi ce meci ati vazut? Foamea dupa rezultate va intuneca mintile. Nu vedeti realitatea si nu mai intelegeti nimic din acest sport, dragi ziaristi si stimati antrenori!

Eu ma intreb ce v-a putut face sa sperati in asa hal in victoria Unirii, incat sa deformati realitatea? Avem in acest moment fotbalisti de valoare exceptionala? Avem suporteri civilizati si dedicati, capabili sa fie un al 13-lea jucator pentru macar o echipa din tara asta? Avem o liga de fotbal corecta, unde primeaza si este incurajata valoarea? Avem investitii uriase in fotbalul autohton? Avem stadioane de calitate? Avem mentalitate de invingatori? Mentalitatea neamului nostru s-a format in mii de ani. Noi stim cel mult sa traim ca sobolanii din resturile altora, suntem cel mult smecheri, umili, delatori, lasi. Noi nu stim sa dominam, sa impunem, sa conducem. Stim doar sa supravietuim! Nu avem victoria in codul nostru genetic. Obisnuiti-va odata cu adevarul: putem fi cel mult mediocri si asta doar pentru ca suntem un popor talentat, dar aceasta nu este suficient. Intr-un campionat european imaginar al echipelor de club, doua-trei echipe ar fi pe la jumatatea clasamentului, iar toate celelalte echipe romanesti s-ar zbate pentru ultimele locuri! Acesta este adevarul! Surprizele din Est pot fi rusii, grecii, turcii, nu noi! Noi am fost si vom ramane mamaligari! Exemplul tipic de romanas talentat si ” descurcaret” este Mutu, pramatia ordinara! El este astazi idolul si simbolul succesului a sute de mii de copii romani. Ce va iesi bun din copiii astia? Dumnezeu sa ne apere!

Acceptati faptul ca nu avem un trecut important, un prezent notabil si un viitor datator de speranta in fotbal ! Nu mai visati garoafe rosii pe luna! Acolo nu sunt decat cratere!

Unirea ne-a aratat limitele! Ea reprezinta in acest moment tot ceea ce Romania are mai bun in fotbal la nivel de club. Romania are vointa, dar nu stiinta si putinta!

Author.